OZN azi. Pentagonul recunoaste - Dan D. Farcas

OZN azi. Pentagonul recunoaste - Fenomene aerospatiale neidentificate. Marturii, dovezi si confirmari oficiale \n \n Va preocupa posibila prezenta a extraterestrilor pe Pamant? Atunci lasati la o parte tot ce credeti ca stiti si cititi cu atentie aceasta carte, care contine noutati intamplate cu foarte putin timp in urma. Veti avea multe surprize. In ultimii trei ani au iesit la lumina, pentru prima data in istorie, dovezi atat de solide incat vor schimba, in scurt timp, radical, viziunea traditionala asupra acestui domeniu. OZN-urile, sau, mai corect „fenomenele aerospatiale neidentificate” (FAN), exista. Ele zboara pe cer, pot efectua manevre care sunt imposibile dupa tot ce cunoastem, si au un „comportament inteligent”. Acestea sunt adevaruri pe care militarii le-au stiut tot timpul, inca din anii patruzeci ai secolului trecut, dar au preferat sa le treaca sub tacere. De ce? Ipoteza ca ar putea fi nave extraterestre era toxica, neverosimila si periculoasa, putand declansa isterie in masa. Se adauga situatia jenanta ca militarii nu aveau niciun raspuns cand contribuabilii intrebau cum de intrusii nu pot fi contracarati si cum de nu stim ce sunt. Si acestea nu erau singurele motive care intrau in joc. Problema a fost solutionata instituind, inca de la inceputul anilor ‘50 o politica ferma de secretizare, negare, musamalizare si ridiculizare, folosind mass-media, ceea ce a indus marelui public convingerea ca subiectul este neimportant, dar si „rusinos” pentru un om normal. Astfel s-a instalat, treptat, marele tabu asupra subiectului, tabu care n-a disparut nici pana azi. Daca erai pilot si spuneai ca ai vazut un OZN erai coborat din avion si trimis, luni de zile, la vizite medicale; daca erai om de stiinta, iti periclitai cariera abordand acest subiect; iar daca erai un om obisnuit si vorbeai de OZN-uri, cei care te ascultau erau convinsi ca esti „dus cu pluta”. La acest efect a contribuit desigur si faptul ca existenta fenomenului era imposibil de dovedit in mod riguros, intrucat nu indeplinea cerintele de observabilitate si repetabilitate cerute de stiinta. In plus, nicio lege a stiintei nu putea explica insusirile fantastice descrise de martori. Deceniu dupa deceniu, chiar si dupa ce numarul observatiilor raportate a ajuns la sute de mii, raspunsul stiintei ramanea: „afirmatiile extraordinare au nevoie de dovezi extraordinare”. Oricate mii ar fi fost marturiile, ele nu contau ca dovezi. Au fost si nenumarate fotografii sau filme ori inregistrari video. Nici acestea nu dovedeau nimic, deoarece – spuneau scepticii – puteau fi trucate. Iata insa ca, in ultimele zile din 2017, s-a produs o intorsatura fundamentala, deocamdata insuficient bagata in seama. In urma ei, incep sa mijeasca primele semne timide, ca acele „dovezi extraordinare” nu sunt prea departe, daca nu cumva le si avem deja. Atunci, pe 16 decembrie, au devenit publice primele filmulete militare oficiale, despre care Pentagonul a recunoscut ca reprezinta obiecte neidentificate. Mai mult, a recunoscut ca a finantat cu milioane de dolari un program dedicat fenomenului OZN. Iar in cadrul sau au fost examinate si situatii in care au fost urmarite, laolalta, zeci de OZN/FAN, saptamani in sir, nu intr-un singur loc ci in mai multe, iar aparitiile, vazute si cu ochiul liber, au fost inregistrate, simultan, de mai multe radare si sisteme de termoviziune ultramoderne, impreuna cu reactiile pilotilor uluiti. Asadar, pentru prima data in istorie, dispunem de „o fuziune a datelor” in observatiile OZN. Asa cum comenta un participant la proiectul OZN al Pentagonului, de data asta nu mai e vorba doar de inregistrari video individuale, fie si de la niste sisteme sofisticate, ci de faptul ca acestea „sunt in conexiune cu datele de la Sistemul de aparare antiracheta Aegis, de la multe alte platforme militare, ca si cu martori posedand expertiza de varf... Capacitatea noastra de detectare a devenit atat de avansata incat dispare incapacitatea noastra de a vedea exact ce se intampla”. Iar seful proiectului din Pentagon avertiza: „Atentie, acestea sunt fapte inregistrate prin aparatura militara de ultima generatie si nu ca bunica a vazut niste lumini in curtea din spate”. \n Cartea de fata este un „studiu de caz” construit in principal din fragmente de articole si declaratii, din presa, site-uri sau din corespondenta dintre ufologi. Ea este o radiografie relevanta a fenomenului OZN, chiar daca descrie in principal evenimente concentrate pe zona ingusta a aviatiei navale a SUA, si cu accent pe ultimii trei ani. Sunt prezentate incidente si evenimente putin cunoscute, modul in care au iesit la lumina, opozitia si apoi recunoasterea autoritatilor, comentariile specialistilor, ori reactia oamenilor obisnuiti. Nu a fost escamotat faptul ca ideea autenticitatii dovezilor este insuportabila pentru multi. Asa cum declara seful proiectului OZN din Pentagon: „aproximativ 30% dintre oameni, dupa experienta mea, nu reusesc absolut deloc sa o proceseze. E prea mult; ei nu vor sa