CD Lasa-ti viata sa vorbeasca! - Parker J. Palmer

CD Lasa-ti viata sa vorbeasca! - Parker J. Palmer- Cum sa asculti glasul vocatiei. \n Lectura: Razvan Popa \n \n „Inainte sa-i spui vietii tale ce intentionezi sa faci cu ea, asculta ce intentioneaza ea sa faca cu tine. Inainte sa-i spui vietii la inaltimea caror valori si adevaruri te-ai hotarat sa te ridici, lasa viata sa-ti spuna ce adevaruri intruchipezi tu, ce valori reprezinta.” Astfel poate fi interpretata vechea zicala a quakerilor: Lasa-ti viata sa vorbeasca. \n Oamenii vin pe lume cu daruri innascute, iar apoi isi petrec prima jumatate din viata abandonandu-le sau lasandu-i pe altii sa ii faca sa se descotoroseasca ele. In tinerete se poate sa fiti inconjurati de asteptari care ar putea avea prea putin legatura cu cine sunteti cu adevarat, asteptari ale oamenilor care nu incearca sa va desluseasca individualitatea, ci sa va integreze in locasuri prestabilite. Cand oamenii se ratacesc de adevaratul sine, ii pot gasi urma cautand indicii in povestile anilor din tinerete, ani in care traiau mai aproape de darurile lor innascute. \n Daca va cautati vocatia fara sa intelegeti macar materialul cu care lucrati, ceea ce construiti cu viata dumneavoastra va fi stangaci si ar putea pune si alte vieti in pericol. „Prefacatoria” in favoarea valorilor inalte nu reprezinta o virtute si nu are nimic de a face cu vocatia. \n Parker J. Palmer: „Dumnezeu pe care il cunosc eu nu ne cere sa ne supunem unei norma abstracte a sinelui ideal. Dumnezeu nu ne cere decat sa ne cinstim natura creata, care presupune atat limite cat si potentialuri…. Dumnezeu despre care mi s-a vorbit la biserica, si despre care mai aud din cand in cand, se plimba ca un director de scoala agitat, masurand comportamentul oamenilor dupa un etalon moral. Dar Dumnezeul pe care il cunosc eu reprezinta izvorul realitatii, nu al moralitatii, izvorul a ceea ce este nu a ceea ce ar trebui sa fie. Asta nu inseamna ca Dumnezeu n-are nimic de-a face cu moralitatea: moralitatea si consecintele ei sunt integrate in structura data de Dumnezeu realitatii insesi.” \n Sufletul este asemenea unui animal salbatic – dur, rezistent, inteligent, independent si, totodata, extrem de timid. Daca cineva doreste sa vada un animal salbatic, ultimul lucru pe care ar trebui sa-l faca ar fi sa dea buzna in padure, strigand dupa faptura aceea sa iasa la lumina. Dar daca este dispus sa intre tiptil in padure si sa stea asezat in liniste o ora sau doua la radacina unui copac, animalul pe care-l asteapta ar putea sa apara. \n Chemarea cea mai profunda reprezinta evolutia catre propria individualitate autentica, chiar daca aceasta coincide sau nu cu o imagine a persoanei care „ar trebui” sa fiti. \n Grija de sine nu este niciodata un act egoist – este pur si simplu o buna administrare a singurei inzestrari pe care o aveti, acea inzestrare pentru care va aflati pe Pamant spre a o oferi si altora. De cate ori puteti sa va ascultati adevaratul sine si sa-i oferiti grija de care are nevoie, o faceti nu numai pentru voi, ci si pentru multi altii ale caror vieti le influentati. \n Constiinta precede fiinta: constiinta fiecaruia poate forma, deforma sau reforma lumea. Colaborarea oamenilor in crearea lumii reprezinta sursa unei responsabilitati extraordinare si uneori dureroase – si sursa unei profunde sperante de schimbare. Ea este baza chemarii comune a oamenilor spre leadership. \n Leadershipul este o munca grea, pentru care deseori sunteti criticati si rareori rasplatiti, asadar, este de inteles ca aveti nevoie sa va sustineti prin ganduri pozitive. De asemenea, spiritualitatea, ca si leadershipul, este un lucru greu de definit. \n