Contele de Chanteleine. Un episod din Revolutia Franceza - Jules Verne

Cand, in 1971, in Elvetia, la Lausanne, a aparut - pentru prima data in volum - un nou roman de Jules Verne, Le Comte de Chanteleine, lumea literara putea foarte bine sa creada ca se afla in fata unei opere inedite. Dar si acolo, faptul de a fi fost publicat in acelasi tom impreuna cu Etonnante aventure de la mission Barsac, roman absolut apocrif, trebuie sa fi aruncat o lumina indoielnica asupra acestui text. Nici imprejurarea de a fi fost tiparit intr-o serie de Opere (vol. XV), nu va fi avut darul de a favoriza aceasta scriere, dupa cum se va vedea, urgisita, nedandu-i-se o expunere adecvata. In realitate, acest roman istoric, fusese publicat in urma cu nu mai putin de una suta si sapte ani, in 1864, in trei numere consecutive - octombrie-decembrie - ale revistei Musee des familles, an in care aparea in librarii, celebrul azi, Voyage au centre de la terre. Musee de familles fusese revista ce, cu incredere in steaua tanarului autor, ii publicase prozele de inceput, printre care si micul si promitatorul roman, Martin Paz. Opera s-ar parea ca si-ar avea geneza in faptele unui personaj real, Pierre-Suzanne Lucas de La Championniere, unul dintre locotenentii lui Charrette (Francois-Athanase de Charrette de la Contrie, devotat regalitatii, participant la asediul palatului Tuileries si luptator in Armata Catolica si Regala in timpul bataliilor din regiunea Vendee dintre anii 1793-1796). Dar intervin aici si circumstante biografice. Pe langa faptul de a fi plasata actiunea in regiunea Vandee, deci in Bretania natala, unchiul lui Verne, Prudent Allotte de la Fuye, trebuie sa-i fi povestit adesea despre acest erou local (sub titlul Memoires sur la guerre de Vendee, memoriile lui La Championniere aveau sa fie publicate in 1904), si se spune chiar ca Jules i-ar fi intalnit repetat pe copiii lui La Championniere, in cursul vizitelor pe care le facea, adus de unchiul sau, in castelul acestora de la Brains, langa Nantes. \n \n Traducere din limba franceza de Daniela Sitar-Taut.