Sonata pentru pian solo - Dinu Lipatti

Sonata pentru pian solo. WoO. - B. 2 - Dinu Lipatti \n Editie critica de Viniciu Moroianu. Prefata de Grigore Bargauanu \n \n “Personalitatea lui Dinu Lipatti se plaseaza, in cultura romaneasca si in afara frontierelor tarii, pe aceeasi orbita cu Enescu, Brancusi, Eliade... Peste tot in lume, chiar pe continentele unde nu a putut sa ajunga in scurta sa existenta, artistul roman a fost considerat ca unul dintre cei mai mari interpreti ai primei jumatati a secolului XX. Dupa moartea sa, survenita in momentul descoperirii discului „microsillon, renumele sau, vehiculat de transpunerea inregistrarilor sale pe discuri cu 33 sau 45 de ture/minut, a crescut in continuu — fapt rar! Si, incepand din ultimul deceniu al secolului, totalitatea inregistrarilor lui Lipatti a fost reluata in sistemul „compact disc digital audio. \n Renumele lui Dinu Lipatti se datoreaza calitatilor sale artistice si umane cu totul exceptionale, puse insa in valoare de o munca asidua, metodica si profunda. Pianistul avea o geniala viziune profetica a evolutiei tehnicii pianistice si a artei interpretative. Principiile sale, enuntate succint in corespondenta, in interviuri sau in cursul de interpretare la Conservatorul din Geneva, sunt astazi de o emotionanta actualitate. Compozitorul apare, evident, ca un continuator al stilului enescian, valorificand ingenios folclorul romanesc, cu puternice si innoitoare aspecte de modernitate. \n Amintirea atat de luminoasa, legendara, a prezentei lui Dinu Lipatti pe firmamentul artei muzicale romanesti si universale ramane astazi nespus de vie si durabila.” - Grigore Bargauanu \n \n Sonata pentru pian solo poarta data de 2 ianuarie 1932, marcata la inceput, si reprezinta prima lucrare ampla conceputa de Dinu Lipatti ca elev al lui Mihail Jora. [...] Lucrarea a fost distinsa cu Mentiunea I la Concursul national de compozitie George Enescu (1932). - Viniciu Moroianu \n \n