Bucurestiul gangsterilor 1945 - Alexandru Arma

Fără a epuiza subiectul, această carte vă oferă o altă imagine despre ceea ce s-a întâmplat în București în 1945. Dacă nu ratați această călătorie în timp, o să înțelegeți cum a fost. Iar presa ne introduce, cel mai bine, în atmosfera sumbră a acelui an. (...) Dedic această carte bunicului meu, Florea Ghiurcă, veteran de război, care a fost omorât de un consătean din comuna Jilava, la 14 septembrie 1956. Nu a făcut decât să aplaneze un conflict pornit între criminal și primarul comunei, dar a fost înjunghiat de cel pe care încercase să-l oprească în a comite un gest necugetat. S-a stins din viață, în drum spre spital. Avea numai 38 de ani. - Autorul Așa cum precizează autorul, „delicvența a devenit, dintr-un fenomen periferic, unul aproape de masă”. În mod firesc, Bucureștiul a atras cei mai mulți infractori, încurajați și de faptul că Poliția, prin măsurile Comisiei aliate (sovietice) de control, avea tot mai puține mijloace de a lupta cu infracționalitatea. (...) Parcurgând lucrarea, am fost surprins nu doar de nivelul de violență de care erau capabili infractorii anului 1945, dar și de imaginația debordantă de care dădeau dovadă, multe dintre metodele de operare fiind complet ieșite din comun. (...) Bande și polițiști, infractori și comisari, oameni de la marginea societății și victime inocente, cartea lui Alexandru Armă este o frescă a Bucureștiului din anul 1945. (...) Interesant și fascinant, în egală măsură. Lectură plăcută! - Dr. Manuel Stănescu, istoric O carte care trebuie citită de polițiștii de azi, dar și de cei de mâine! Cartea este o adevărată radiografie... a infracționalității din Bucureștiul postbelic, mai exact a anului 1945. Și dacă tot am folosit termenul „radiografie”, toată lumea știe că, după ce tehnicianul îți face radiografia, vine specialistul cu... „interpretarea”. În cazul acestei cărți, excelent documentată, presa vremii face în mare parte radiografia, iar autorul/specialistul interpretează ceea ce s-a consemnat. Rezultă o diagnosticare extrem de obiectivă, atât din punct de vedere criminologic, cât și sociologic. (...) 1945, an în care polițiștii acelei etape sociale au fost nevoiți și ei să se adapteze condițiilor vremii. Existau epurări din Poliție pe criterii politice, existau inconveniente tehnice (lipsa mijloacelor de comunicare rapidă), existau scurgeri de informații, nu se puteau face decât foarte greu corelări între faptele din țară și cele din Capitală și multe altele. Și cu toate astea ei prindeau infractorii! Și încă ceva: de multe ori, polițiștii aveau impresia că sunt actori într-un film absurd, tragic-comic. Ceva care semăna cu zicala „cinci încarcă, trei descarcă”. Ei îi prindeau pe infractori (hoți, escroci, tâlhari sau chiar criminali), aceștia erau băgați în arest, dar reușeau extrem de repede să evadeze sau primeau pedepse ridicol de mici. - Col. (r.) Dan Antonescu, criminolog, fost șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei