Cartea nuntii - George Calinescu

Cartea nuntii a aparut in martie 1933, aproape simultan cu Patul lui Procust al lui Camil Petrescu si Femei al lui Mihail Sebastian. Pana la sfarsitul anului au mai aparut Maitreyi de Mircea Eliade, Adela lui Garabet Ibraileanu, Rusoaica lui Gib Mihaiescu, iar in 1934 Ioana de Anton Holban, alcatuind, asadar, o relativa vecinatate tematica pentru romanul de debut al unui istoric si critic literar. Acest roman, scris in 15 zile, prin referintele sale, este un omagiu adus cuplului antic Daphnis si Chloe. Insa eroii idilei moderne care se incheie cu o fericita casatorie, Jim si Vera, apartin unei ambiante din Bucurestiul interbelic: jazz, tunsori bob si automobile. Cealalta ambianta, amintind de Bucurestiul invechit si steril, e casa din strada Udricani, unde isi fac veacul mama lui Jim si cele sapte matusi, care celibatare, care vaduve, alcatuind un mare colegiu care zadarniceste orice plan de casatorie si de implinire a nefericitului Silvestru Capitanovici, unchiul lui Jim. Jim si Vera sunt eroi clasici, iar babele sunt eroine balzaciene, contrast care face din Cartea nuntii un veritabil roman-atelier. \n \n Aceeasi limpede si virila poezie insufleteste toate paginile de dragoste sexuala din Cartea nuntii. Sanatatea acestei carti ii da o frumusete puternica si invioratoare. G. Calinescu a zugravit cu aceeasi perfecta obiectivitate toate personagiile, fara sa iubeasca in chip deosebit pe nici unul dintre ele si fara sa se iubeasca pe sine in niciunul. Toate aceste calitati fac din Cartea nuntii un minunat roman al dragostei sanatoase si normale si din Calinescu un romancier viguros si un artist desavarsit al cuvantului romanesc. - Alexandru A. Philippide, scriitor si traducator, la aparitia romanului Cartea nuntii \n \n G. Calinescu (1899-1965), scriitor, publicist si istoric literar cu o opera vasta, unul dintre cei mai importanti critici literari romani. Numele sub care este cunoscut in istoria culturii romane este de fapt un cvasipseudonim, fiindca la nastere se numea Gheorghe Visan, iar apoi a fost adoptat de un impiegat de gara, Constantin Calinescu. A studiat la Bucuresti si la Roma, unde a fost bursier si s-a format sub indrumarea istoricului literar Ramiro Ortiz. A stralucit ca istoric si critic literar si in perioada interbelica, si dupa 1944 si nici macar angajamentele sale politice, oportuniste si vinovate, nu l-au lipsit de epitetul atribuit chiar de E. Lovinescu, si anume divinul critic.